Revenirea în ”V” după pandemie: meritul Guvernului Orban

Anul trecut a fost un an extrem de ciudat și neașteptat. O lebădă neagră. Pentru toate economiile lumii. Unele țări au fost prinse complet pe picior greșit și reacția la criză a fost extrem de diferită și cu rezultate imprevizibile. România nu a făcut nici ea excepție. Am fost, din păcate, prinși de criză cu niște dezechilibre macroeconomice greu de surmontat: am intrat în criză cu deficit bugetar excesiv (peste 3% din PIB), cu deficit comercial important și cu o stare a finanțelor publice greu de gestionat.

Criza a însemnat o resetare completă a priorităților și o mutare a presiunii bugetare dinspre dezvoltare spre sistem sanitar și spre compensarea pierderilor suferite de sectoarele economice temporar închise de valurile pandemiei. Care însemnau morți, oameni scoși temporar din producție, presiune pe sistemul sanitar, presiune socială imensă. Dublate toate de presiunea venită dinspre cea mai importantă perioadă electorală prin care treceam. Cu miza cea mai mare.

Guvernarea a fost asumată înainte de apariția pandemiei. Cu mult curaj și determinare, pentru a oferi o alternativă românilor. O alternativă mai bună. Nimeni nu s-a așteptat. Cu toate acestea, toți implicați direct și indirect în guvernare și-au asumat responsabil acest lucru și au trecut hotărâți la treabă. Coordonați impecabil, lucrând în echipă, dând fiecare ce avea mai bun din el. Omul potrivit, la locul potrivit. Încrederea era maximă. În ciuda minorității din Parlament, a presiunilor constante motivate de alegerile parlamentare, luciditatea a fost la cote maxime. Răsursele drămuite și limitate de presiunea deficitului bugetar au trebuit alocat strict către domeniile prioritare. Nu ajungeau pentru toți și pentru toate. A fost nevoie mereu de decizie politică.

Astăzi culegem roadele deciziilor înțelepte din perioada respectivă. Pentru prima dată, o guvernare lua decizii care nu erau pro-ciclice. Cu resurse foarte limitate. Desigur, măsurile nu au fost atât de generoase ca în țările mari din UE. Dar rezultatele au fost pe potrivă. Măsurile, puține e drept, au țintit exact locurile vulnerabile și generatoare de efect de antrenare maxim. Aici mă refer, de exemplu, la IMM Invest, un program de supraviețuire pentru aproape 30.000 de IMM-uri în 2020. Suma este una importantă pentru o economie ca România, circa 15 miliarde lei credite bancare cu garanții de stat. Nimeni nu credea în povestea asta începută prin februarie 2020 cu un buget inițial de 15 ori mai mic. Mare parte din finanțarea IMM Invest s-a făcut pentru capital de lucru și pentru microîntreprinderi. În total, vreo 2% din PIB, efectul de antrenare fiind mult mai mare și îl vedem astăzi. La care se adaugă și șomajul tehnic pe perioada în care economia a fost blocată sau amânarea ratelor la bancă pentru persoanele fizice și juridice.

Desigur, au fost și lucruri care s-au întâmplat mai greu, cum ar fi grant-urile pentru firmele afectate direct de închiderea din lunile aprile-mai. Problemele au apărut din cauza intenției inițiale de a oferi finanțare europeană pentru aceste granturi, oportunitate care nu s-a mai materializat apoi dinspre UE și au trebuit găsite alte soluții în noul buget pe 2021. Sprijinul Guvernului a fost total pentru toate aceste proiecte, limitate la resursele pe care le aveam și la condițiile macroeconomice precare moștenite din anii anteriori. Alte țări au obținut mult mai puțin cu resurse aruncate în piață mult mai multe. Resurse pe care noi nu le aveam și încă nu le avem. Aș adăuga și încăpățânarea Guvernului Orban de a nu mai închide total economia anul trecut. Alte țări nu au făcut asta și acum plătesc oalele sparte.

Astăzi vedem clar efectul acelor măsuri. Este evident, pentru oricine știe puțină economie, că orice măsură economică nu produce efecte imediate. Ai nevoie de timp. Este clar că am evitat la limită o criză de proporții. Pe care alte țări nu au evitat-o. Dar nu trebuie să ne culcăm pe o ureche. Strategia de anul trecut trebuie rapid schimbată. Trebuie urgent făcută trecerea de la o abordare de tip ”supraviețuire” la una de tip ”dezvoltare”. Creșterea PIB este cea mai iluzorie poză pe care poți să o ai despre o economie.

Da, avem cea mai mare creștere de PIB din UE astăzi, în jur de 7%. E bine că creștem, nu scădem. Dar avem și o datorie care crește cu ritmuri mai mari decât crește PIB. Fără a da semne de temperare astăzi când economia și-a reluat suflul. Avem un deficit comercial care a explodat și el și care pune presiune pe cursul de schimb. Avem o presiune evidentă a inflației care, deocamdată, este cantonată în prețurile bunurilor intermediare și este doar o chestiune de timp până va ajunge la bunurile finale. Acum trebuie acționat pentru a nu pierde efectul măsurilor inteligente de anul trecut. Trebuie urgent adoptate măsuri care să transforme creșterea economică în dezvoltare economică. Altfel, am mai văzut filmul acesta. Modelul acesta păgubos de creștere fără dezvoltare care se întâmplă pe deficit excesiv, datorie și deficit comercial. Nu ține apa. Reformele trebuie să fie consistente, rapide și nu de fațadă. Până nu dă peste noi următoarea criză.

În plus, să nu uităm că creșterea de circa 7% de anul acesta ascunde și închiderea economie de anul trecut pentru circa 2 luni. Vreo 1/6 dintr-o creștere normală care înseamnă 0,7% – 1% în plus la PIB anul acesta care nu se va mai regăsi anul viitor. Bine că nu a fost mai mult, închizând economia doar acele luni de început (toți au făcut asta), până ne-am dat seama ce putem face pentru a limita acest virus și până am depășit perioada sensibilă legată de aprovizionarea sistemului medical cu cele de nevoie. În plus, anul trecut am avut secetă severă cu pierderi de peste 50% de producție în anumite zone. Asta, după vreo 3 ani agricoli buni. Asta înseamnă încă 1,5% – 2% în plus la PIB anul acesta.

De aceea rămân la ideea că ceea ce vedem anul acesta se datorează, în bună măsură, lucrurilor făcute cu cap anul trecut. Putea fi mai rău. Dar, din fericire, de data aceasta am evitat greșelile făcute în trecut, ca la ultima criză când ne-am prăbușit cel mai mult din regiune. Am acționat inteligent și precaut fără a promite lucruri care nu puteau fi susținute de buget. Nu e suficient însă. Acum, mai mult ca oricând, e nevoie de o altă abordare specifică unei economii care crește și vrea să se dezvolte.